De la fabrica de panouri fotovoltaice Piatra-Olt nu a cumpărat nici un român, niciodată
La nemți, terenurile de golf și parcurile pentru copii cresc pe gropile de gunoi gata ecologizate
Demonstrație: ca să fie ecologice, gropile de gunoi se căptușesc cu nenumărate straturi de materiale Foto: Valeriu Tanasoff
Afacerea trebuia să fie un mare succes. Panouri fotovoltaice „la cheie” fabricate în România, bune și pentru casa gospodarului de rând, și pentru instituții sau firme. Fabrica de fotovoltaice s-a deschis în Piatra-Olt, un mic orășel de pe malul Oltului. După ce le cumperi ți le și instalează pe acoperiș. Trebuie numai să le cureți cu cârpa din când în când, ca pe mobilă. Au zece ani garanție.
Anul trecut, când au început să fabrice panourile, patronii credeau că le vor vinde întâi prin localitățile din jur. Dar și-au calculat greșit. Până acum n-a cumpărat nici un român, numai străinii. Dintre români, unii vor dar n-au cu ce - alții au cu ce, dar nu vor. Acum, panouri oltenești cumpără numai italienii. De aia firma și-a deschis două birouri comerciale: unul la Piatra-Olt, altul la Milano. Alaltăieri, patronii și-au trimis oamenii la București, la Expoziția Internațională pentru echipamente de Protecție a Mediului, deschisă la Romexpo până pe 4 aprilie. Dar puțini români s-au oprit să afle cum merg fotovoltaicele; mai mult străinii au cautat să se informeze.
Pentru autorizații au așteptat șase luni
„De fapt, în țară doar le asamblăm. Materialele vin din străinătate. În România, ori nu se fabrică deloc ce ne trebuie, ori e mai scump decât materialele de import. Nici măcar geamul potrivit nu există în țară; îl luăm din Italia. Celulele sunt aduse din China și America. La fel, și EVA (plastic ce se topește în procesul tehnologic) este adus din Italia, ca și TPT-ul (partea de panou din spate). Nici bara de aluminiu nu o putem lua de la Alro Slatina, cu toate că avem combinatul lângă noi. Dar degeaba, că nu face bara așa cum ne trebuie nouă”, ne spune Iulian Cârstoiu, reprezentantul firmei. Ca să supraviețuiească, făbricuța mai face și antene de telecomunicații, tot pentru Italia. Dacă ar fi să trăiască numai din panouri, ar da faliment. „Acum așteptăm ca statul român să dea legi în favoarea celor care folosesc astfel de surse de energie. Programul celor de la Mediu, Casa Verde, era bun, noi chiar ne-am înscris, dar păcat că nu s-a ales nimic de el. Acum, stăm și așteptăm să vedem ce fonduri sunt prin POS Mediu, ce bani comunitari vor veni, ca să ne putem face și noi treaba. Altfel, nu merge”, adaugă Iulian.
Și dacă numai asta ar fi problema, încă ar fi bine. Dar ei trebuie să se mai bată și cu birocrația. Ca să știe la ce să se aștepte, au început să facă un test: un program-pilot la Piatra-Olt, pe casa unui amic. Au instalat pe acoperiș niște panouri și au încercat să scoată toate autorizațiile. Toate au durat cam trei luni de zile. Și asta a fost chiar bine, căci al doilea program-pilot a durat și mai mult. „Am obținut toate autorizațiile în șase luni. Instalasem panouri direct pe pământ, pe vreo două hectare de teren. La furnizorul de curent electric din zonă nu aveau nici măcar formulare de cerere pentru așa ceva. Așa că a trebuit să adaptăm din cererile deja existente: am tăiat și la «consumator» am scris «producător»”.
Cum se căptușește gunoiul
Mai mult interes strârnesc afacerile cu gunoi. La Expoziție s-a strâns ceva lume la standul unei firme specializate în a construi „depozite ecologice de deșeuri”. Mai pe românește, gropi de gunoi. Vedeta standului a lăsat multă lume cu gura căscată: era un soi de piscină în miniatură făcută dintr-un fel de material textil. Culmea, textilul nu numai că nu lăsa strop de apă să treacă prin el, dar, dacă-l atingeai în exterior, era perfect uscat. Nu simțeai nici pic de umezeală. Asta, datorită materialului textil – „salteluță”, i se mai spune. „Este o noutate; conține betonită și are numai un centimetru grosime. Spectaculos este că, așa subțire cum o vedeți, își mărește volumul de șase ori. Este atât de etanșă, încât este perfectă și pentru haldele de steril. Prima dată am folosit betonita la Arad, în 2003, apoi la Piatra Neamț și la Brașov”, ne povestește un reprezentant al firmei.
Deja s-a strâns un grup de curioși și ascultă fascinați cum se căptușește o groapă de gunoi. Niciodată nu și-au imaginat în câte straturi trebuie învelit gunoiul pe care-l fac ei, ca să nu „îmbolnăvească” solul – căci după betonită urmează o geomembrană (un fel de plastic care face față și acidului sulfuric), încă un geotextil de protecție și încă unul de separare și de abia apoi vine gunoiul. Și nu e tot. După ce groapa se umple, deșeurile se tasează până „la obținerea unei forme geometrice regulate”, se acoperă cu nenumărate straturi de materiale. Se acoperă cu pământ (20% trebuie să fie vegetal), iar la final... surpriză. Ar trebui să putem face orice ne trece prin cap pe depozitul de gunoi gata închis. Cum fac nemții: au plantat pe moțul gropilor de gunoi terenuri de golf, parcuri de centrale eoliene și chiar locuri de joacă pentru copii.
„Acum, stăm și așteptăm să vedem ce fonduri sunt prin POS Mediu, ce bani comunitari vor veni, ca să ne putem face și noi treaba. Altfel, nu merge” - Iulian Cârstoiu, angajatul unei firme de panouri fotovoltaice
Sursa: gandul.info
